Atacul de panica este o stare anxiosa intensa cu o perioada de paroxism de aproximativ 10 minute. Există mecanisme neurobiologice care o autolimiteaza.Trăirea angoasantă poate fi resimțită atât în plan psihic, ca o senzație de moarte iminentă, de pierdere a controlului sau a minții, cât și în plan somatic, cu senzație de lipsa de aer, constricție toracică, palpitații, creșterea frecvenței respirațiilor șI a bătăilor inimii, simptome digestive, urinare sau senzație de rupere de realitate. Atacul de panică nu este o tulburare psihiatrică în sine, el poate fi experimentat în mod fiziologic în contextul unor evenimente intens psihostresante. Repetitivitatea lui în afara situației psihotraumatizante, cu impact asupra vieții noastre devine o problema psihiatrică. Abordarea terapeutică poate fi diferită în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte: psihomedicatie, psihoterapie sau combinată. Decizia legată de metodă optimă de terapie se stabilește în urmă unei evaluări psihiatrice.